Asa zice un proverb romanesc, pe care cred ca ni l-am insusit foarte bine. Secole, poate chiar milenii, ne-am luptat pentru a nu ne pierde identitatea nationala si pentru a ne apara teritoriile. Astazi,ne-am infratit cu cei care altadata ne vroiau ca sclavi (dar acesta nu este neaparat un lucru rau, vremurile s-au schimbat) si nimic din ceea ce este romanesc nu mai reprezinta un motiv de mandrie pentru noi. Altadata ne aparam tara cu pretul vietii si eram mandrii de limba, traditiile si obiceiurile noaste, iar azi nu stim cum sa plecam mai repede de aici, ne bucuram mai mult la sarbatorile altora(Halloween, Valentine’s day) si nu mai suntem demult stapani pe ceea ce nu demult era numai al nostru. Petrolul ne este exploatat de catre altii, aurul va fi in curand, iar intreprinderile care ne faceau cunoscuti in intreaga lume, au fost si ele “privatizate”(la noi asa ii zice, mai nou, la falimentare). Din fericire avem potential agrar pentru a hrani o populatie de 80 mil. de locuitori, dar din pacate mancam rosii crescute in eprubeta prin Turcia sau grau din Ungaria (candva eram “Granarul Europei”).
Sunt convins ca intentiile noastre sunt dintre cele mai bune, doar ca intre timp am uitat cine e dracu, unde e puntea si unde vroiam sa ajungem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu